duminică, 15 august 2010

oare...oare-mi vii?

Mi-am desenat azi-noapte ochiul stang
sedeam turceste pe marginea din stanga-a patului in care
nu mai dorm
pictandu-mi pupila stanga
fericita
zbatand ca-n zi de botez
ori
alta sarbatoare mare
si-n jurul nostru?
forfota de ingeri
alaturea de mine
de-adreapta mea,
singura dreapta din visu-mi,
un inger mare
cel mai mare dintre toti
si-l intrebam de...
...... de nu-mi fac mainile nesabuinta
de nu-mi da ghes launtrul printre frunze-nloc
de pergamente bune
si-mi spunea ca nu si
ma-ndemna 'nainte sa urmez
cand am deschis in crugul noptii ochii
si alergand la cartea pentru descalcit reverii
ma aflu
c-astept vesti de la
un om ce ma iubeste
ca mi se schimba viata
ca mi se-nnoieste soarta
si-mi incep iar toate cu dar proaspat si fosnit
...eu dau o lacrama-ndoita
ca-s cununata de ani cu Demult-ul...
Oare in sfarsit imi vii?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu