marți, 6 septembrie 2011

Nu numi!!

Eu spal podeaua in genunchi
siluind scandura pana mi se face
carpa franjuri in maini
pana calci tu in casa si pe ea
zambind la... statul meu
De asta nu ma vei...


Eu trag clopotele cand
iti moare o ruda de departe
ma-ngrijesc la 3, 9 si la 40 de zile
de pomeni si
platesc popii criptele si slujbele de dezlegare
ca sa-ngaduie ingropaciunea-n cimitir cu cruce
Inca pentru astea nu ma vei...


Care va sa zica iti izbzvesc imaculate obarsia si caminul
pana se fac aripi de zapada
iara pe noi torn lavanda
serile cand mi te-mbaiez in brate
Din cauza asta nu ma vei
mai vedea intr-o zi
cum de ieri deja nu-mi mai poti zari ochii
in a caror curatie se-oglindeste poleiala
soarelui si-a lunii intr-atata-ncat ii pierd
M-oi face-n urma o lumina mare
si-un baron marunt de stuf are sa iasa din nimic sa-ti dea un clopotel
cu care sa suni orb prin mine
imbatranind an cu an
cautandu-ma