gata-gata... fragment

A naibii rasa... Imi incrucisez picioarele peste crucea de pe spatele lui, ii agat bratele de gat cu o disperare pe care nici azi nu mi-o explic. Carma asta e magnetica. Atrage ca un diavol frumos. Voiam acum sa trec eu prin el, sa ma imprim sa ma impregnez, sa ma sculptez in launtrul lui. A tunat atunci de-au zanganit peretii. Vasul de croaziera suiera plecarea, desi marea e involburata si-n departare toarce si pregateste. Furtuna vuia si transa de pe fata fiecaruia se zarea electric in ramurile fulgerelor. Secunde, minute, geamurile spulberate: cioburi peste tot. Au coborat panzele? Le-au coborat?!? Trupurile se taie in ele: „A!”. „Ssst”. De ce a plecat adineauri? A... Si de ce a ramas la picioarele patului cateva clipe: ce contempla? Ce gandea? A! Sarutarile inabusesc. Elicele trebuie sa se fi blocat... Aschiile de sticla zboara peste tot, lovesc in pereti si se fac pulbere. Trebuie iesit pe punte, gasit colacii de salvare! Vacarmul imi inghite suspinele, iar lui gemetele multumite. S-a relaxat in sfarsit. Eu la fel. E bine aici pe steaua lui. De jos parea mica, prea neinsemnata pentru el. Gresisem totusi: e mic pamantul pentru astrul care l-a ales. Se vede ca-l cunoaste Universul bine si-l judeca drept. Daca mor in clipa asta nu o sa i-o reprosez Cerului niciodata. Ori daca mi se horataste exil aici, printre asteroizi, comete si stele tinere, raman fara sa privesc inapoi. Secunda, opreste-te, ingheata, zugraveste-ne in muzica sferelor si uita sa ne mai duci inapoi! Au mintit poetii: vesnicia e atat de calda...
-De ce n-ai putut fi asa de la inceput?
Intreaba ca si copiii... pentru ca nu te voiam pentru o zi, o luna, un an: te vreau pentru o viata intreaga. Tatiana!
-Fiindca n-aveam nimic de demonstrat. Trebuia sa vezi sa vezi fara sa... a trecut demult vremea cand daca imi spunea cineva „nu poti sa sari din capul scarilor”, eu chiar saream... Pfiuuuuuuu... bine ca n-ai zis-o: viata intreaga??? Viata intreaga? Stii doar cat sperie pe barbati sintagma asta... era cat pe-aci: abtine-te, Tatiana!
-Adica... de exemplu, de opt martie... Eram de vreo doua saptamani in oras... pe C. Nu-l stiam inca... practic nu aveam niciun prieten aici. Si daca ai sti ce rece era apartamentul asta. Cat de nesuferita vremea de afara, parca nu-mi venea sa ma intorc aici de la lucru oricat de obosit eram. Si... nu voiam decat sa-ti dau florile, sa... sa nu petrec singur ziua de opt martie intre peretii astia...
Omul asta? Eu eram singura lui varianta? Ce vorbeste?? E in stare sa cunoasca zece oameni intr-o zi si sa lege tot atatea caramaderii ori escapade amoroase. Doamne! Trece-ma prin toate iadurile! Sfarteca-ma, hraneste Chinul cu mine! Da drumul Cerberului si lasa-ne singuri! Trag canon ani de zile, Parinte, leaga-ma de cea mai inalta stanca a Bosforului si involbureaza neobosit apele si trimite stancute cu miile sa ciuguleasca furioase din mine! Fa ce-i sti, dar fa-ma vrednica si da-mi-l in al treilea an de dor, sa-l fac fericit cat m-a tine pamantul si dincolo de el!!!
-Stie toate astea?
-Stie!
-Si... nu crede? Sau..
-Nu crede... Nu... crede.. Nu stiu... Nu vrea defapt...
-Ei! Ei, gata! Nu incepe iar sa plangi! Gata omule, ca iar te sufoci si nu mai stiu ce sa fac cu tine!
-....mh...
-Gata copile! Gata! Doamne, iar palesti si ti se racesc mainile... Tatiana! Linisteste-te, gata!...
-...aaaAAH!!!!!!!!!!
-Gata-gata... hai taci... gata, fiinta... gata...
-Cat mai e? Caaaaaaaaaaaaaat?!?..........
-Nu stiu... hai ca trece...
-Nuuu!!!!!!!!!!!!!!
-Bine. Nu trece. Dar nu mai plange asa, ca te sfarsesti... hai
gata-gata..
-...mmh... mmh... mmh...
-Gata... asa... dormi si mai lasa din durere..