Mai bine ar fi ca
maine, cand te-ntorci de la dentist
un os nou sa-ti fi-nclestat deja gura
pe veci, in dureri
de-aci-n-colo sa te sfasii
cu fiecare cazna de sunet
cand ai scanci dupa apa
dupa paine si peste
dupa sangele domnului in sarbatori
Mai mult ti-ar folosi ca
dand o molima peste-omenire
serul intins in corpul tau
tot os sa se faca
si sa scapi, dar sa nu te mai scape
Si prins asa in chingi de madular,
-armura ale carei cuie le-au batut in tine-,
sa plangi amarnic intr-o dimineata
sa-i simti o mana calda pe umarul stang
si-mbarbatat, sa tragi in piept aerul tare
cu tot cu imbacseala din tigara ei
De-ar naste tusea-ti scurta-atunci
un strop de sange, jucaus
ce-ar semana-n plamanii tai-n allegro, dupa voie
osificandu-ti-i pe-unde si-ar bate tempo-ul dansului
mai bine
decat sa minti cum te minti in fiece zi
despre cat ti-e de bine
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu