Mainile dragi

Cloe a murit!
padurile pamantului nu mai au
renegat tragic
s-a oprit bataia de joc a faunilor,
cocorii mai rad doar pe-nfundate si
fals,
cativa tapiri mai ranjesc centrifug, dar
acrit
si cam atat
c-au ramas fara bataie de joc toate
lighioanele
Cat mai urla, e schelalait hidos si dezlanat
fara proptele si fara cuie-n roti
Ar dantui cum dantuia ea odinioara,
de bucurie c-a pierit in sfarsit
Nu le e lipsa cheful
dar nu le e deajuns ceva
presimt ca nu e moarte buna asta
si nu e
ce miros ei de departe schiopatat
sunt cele Trei Zile pana la invierea ei
ingropata era inainte,
cand o radeau ca joaca frenetic pe sub tarana
caci valsa fara stavila si se silea sa rada in hohote
isi cosea colturile ochilor in sus
sa para ca-i canta tot launtrul
isi scotea inima din piept cu pumnii
si-o strangea in ei cu toata puterea
s-arate ca n-o doare
se prindea in hori fara capat si matca
A murit Cloe, dar
se toarce inviata
c-au venit Mainile mult asteptate sa-i farame
chinul
o fac ele inca mincinoasa
si de temut si
marsava
si cate toate rele se pot auzi
le cred inca toate aceste Maini dragi
inca...
...dar se roaga Cloe de-nviere
si cand o fi odata
tot s-or incalzi si vinele, Iubite