fantana orbului vorbeste

Ishtar nu e rea
cand ii nescocotesti acoperisul
...e dreapta
cat poate fi o faptura fara fapta
si cu talionul la gat.
Asa i-a cernut si lui ofrandele-mpainjenite-ntotdeauna
cand a stins lumea pentru el,
de-a tors-o,
a facut-o ghem, a canit-o din greu
si-acum i-o tot coase de poale
si mai tinere si mai coapte
mai oachese ori mai inveninate
lasandu-l sa orbecaiasca pagubit cum e
dupa firul desirat din propria lui fiinta
Mai coase mai departe, se mai intoarce sa-i umble alaturea
sa-l mai infurie
canon de zeu...mai ai ce zice?
vorba vine
de pierdut, nu-i sta in gand sa-l piarda de tot
i-a insemnat norocul pe-o frunte de fata-nimfa
aievea ca un geaman si staruitoare ca pastravii cei ingreunati
o singura data l-a lasat s-o-mbratiseze pana dincolo de ea
i-a rupt apoi
i-a intesat in lume si i-a batut bine cu bragle de fier
sa-i iasa lucratura brizanta
capatul firului e prins in parul ei
si nestiutoare si-l impleteste toate diminetile in
coc de femeie
ca-i vine din launtru-l ei ca nu e fata
ca-i data dintru inceputu-acela-mbratisat
fara nuntasi si fara soroc
.acu...ata cereasca n-o poate rupe orbul
dar nici Ishtar nu-l poate-mpiedeca sa se opreasca
...sa nu mai vrea sa bajbaie pe fir
ata neputincioasa! oricum nu-mi stai nicicum in orice-mpletitura!!
Scai fara alt rost decat sa ma inspini cand vreunuia-i dau mana!!!