Mainile dragi

Cloe a murit!
padurile pamantului nu mai au
renegat tragic
s-a oprit bataia de joc a faunilor,
cocorii mai rad doar pe-nfundate si
fals,
cativa tapiri mai ranjesc centrifug, dar
acrit
si cam atat
c-au ramas fara bataie de joc toate
lighioanele
Cat mai urla, e schelalait hidos si dezlanat
fara proptele si fara cuie-n roti
Ar dantui cum dantuia ea odinioara,
de bucurie c-a pierit in sfarsit
Nu le e lipsa cheful
dar nu le e deajuns ceva
presimt ca nu e moarte buna asta
si nu e
ce miros ei de departe schiopatat
sunt cele Trei Zile pana la invierea ei
ingropata era inainte,
cand o radeau ca joaca frenetic pe sub tarana
caci valsa fara stavila si se silea sa rada in hohote
isi cosea colturile ochilor in sus
sa para ca-i canta tot launtrul
isi scotea inima din piept cu pumnii
si-o strangea in ei cu toata puterea
s-arate ca n-o doare
se prindea in hori fara capat si matca
A murit Cloe, dar
se toarce inviata
c-au venit Mainile mult asteptate sa-i farame
chinul
o fac ele inca mincinoasa
si de temut si
marsava
si cate toate rele se pot auzi
le cred inca toate aceste Maini dragi
inca...
...dar se roaga Cloe de-nviere
si cand o fi odata
tot s-or incalzi si vinele, Iubite

...si maine?

...vestala credincioasa,
am ramas aici
sa oficiez in continuare
mi-a pravalit biserica in patru zari
preotul meu drag
si s-a dus sa asculte Marele Clopot
...spunea ca stie cum suna
ca-l mai auzise...
si ca al meu nu-i seamana catusi de putin
ori il manuiam eu prost? nu mai stia
insa il apucase dor nebun
sa-si astupe orisicum si cu orice pret
urechea dinspre mine
mi-a rasfirat turbat altarul si s-a dus
si a rasunat golul lasat de pasii lui
mai tare decat dac-ar fi trantit Portile Lumii
...au trecut doua veacuri de-atunci
dar eu tot imi mai trag clopotul
'cercand intr-una sa-i slefuiesc tanguirea
...si de-o bucata buna de timp
leagana mai larg si-aduna pana si stelele
si spini
si lighioane
si inaripate marunte
la vecerniile mele
atata de bine canta ca
din membrana ravasita a ultimului prapor ramas
ce-l tin de turla
a nascut firicel de furtuna
si de ieri se tot joaca printre osemintele altarului meu
radica praf si intarata ploaie si
smulge muschiul patrafirului meu
si-l macina si faureste humus,
din care-mi renaste zidurile lacasului meu cel vechi
parca mai inalte
mai trainice...
...de-ar fi aievea maine-ar trebui sa-i puna grinzile
pe tine te-am zarit in usorii orizontului intorcandu-te
...numai de n-ai sterge hramul si botezul ce-s abea-n fasa...

bucurie....azi...

te-ai departat de pietre
nu le stii ca-mi sunt surori
te-ai dus din mari
nu le stii ca mi-au fost leagan
te-ai dezlegat de toate
ca sa nu stie cuprinsul ca te indrepti spre mine
dar vezi... mi te-au plans neamurile credincioase
si m-a ajuns
vuietul suvoiului ce l-au lacrimat,
si pietre si ape...
....binecuvantate pietre si ape

...cata?

Statuile ecvestre nu urla niciodata: "Hiii!!!"
...nu?
...nici cele solemne nu-ntind brate
nici a "rogu-te", nici a "ma lasa si te pierde in pustii!"
si nici a leganat...
Nu pasesc gresit din neclintirea lor
Nu le umbla buzele fara ele
Nici sabiile nu lise trezesc in teci
inainte de vreme
...cata fericire in pietre!

...si din ce parte?

Toate singuratatile din lume
isi au locul neframantat,
aluatul nerascopt si
nerostirea si destula si nu prea multa
in causul ei,
nici dornica de-a da pe-afara
in alte firide
Se culca pe dreapta
si luna si caine in lant in coltul casei
Se-asterne alb
si nea si stergar de mancat
Se rostogoleste rotund in vis
si linte si glob de ghicit
Prin mine zvacnesc junghiuri negre,
tot de-a stanga
ca niste oase de peste-nghitite
prin nari
...tot de-a stanga
ca niste sprijiniri proptite prea adanc si
iesite lung prin fata,
din susul pana-n josul meu
...cuget cateodata rau: oare numara cineva?

Vlaguire

Undeva intr-o inima de padure
tipa un ras
l-au pus pe altar de cioburi taioase care
ii strapung blana adanc
l-au pus pe altar de ape involburate care
il rasucesc impotriva gatului sau
ca atunci cand storci o haina
l-au pus pe altar de mal care
i se scurge in nari si pe gat de-a valma
l-au pus pe altar de profet plecat in lume
dupa-nvataturi
si ii indeasa pe urechi palniile prin care
prezicatorul auzea chinurile pamantului
si sangereaza gros
si se sufoca si se-nneaca
si-i ard urechile de vaietele lungi ce-aude stricat
si-ncearca s-aline ce nu-i poate lui alina nici lui nimeni
dansand nebuneste
valsand, sarind si facand tumbe largi si rotocoale,
cu-o pana-n laba stanga din fata, cu care
se scrie pentru sine, ca
"poate-o citi odata si-odata"...
Cine?
Poti sa-l intrebi?
te uita numai cum cade istovit la rastimpuri
pravalit din jocul lui navalnic
cum plange amarnic si tipa...si tipa... si tipa!... si tip!!!
Sa va fereasca sfantul sa va inhame astfel de rituri!...

oare...oare-mi vii?

Mi-am desenat azi-noapte ochiul stang
sedeam turceste pe marginea din stanga-a patului in care
nu mai dorm
pictandu-mi pupila stanga
fericita
zbatand ca-n zi de botez
ori
alta sarbatoare mare
si-n jurul nostru?
forfota de ingeri
alaturea de mine
de-adreapta mea,
singura dreapta din visu-mi,
un inger mare
cel mai mare dintre toti
si-l intrebam de...
...... de nu-mi fac mainile nesabuinta
de nu-mi da ghes launtrul printre frunze-nloc
de pergamente bune
si-mi spunea ca nu si
ma-ndemna 'nainte sa urmez
cand am deschis in crugul noptii ochii
si alergand la cartea pentru descalcit reverii
ma aflu
c-astept vesti de la
un om ce ma iubeste
ca mi se schimba viata
ca mi se-nnoieste soarta
si-mi incep iar toate cu dar proaspat si fosnit
...eu dau o lacrama-ndoita
ca-s cununata de ani cu Demult-ul...
Oare in sfarsit imi vii?