Tapii lumii

Lumea, nu va amagiti,
e doar o talpa
tampla mea, sprijinul ei
grauntele, ce-i drept, copt,
dar destul de alungit pentru ea
De aici, de dedesubt,
eu cer lucrurilor sa se intample,si,
spre disperarea mea
ma asculta
Vedeti, eu nu m-am vrut
niciodata
si mai ales printre capetele imparatesti
mie nu-mi lipseste coroana
dar voi insiva aveti, toti,
gura plina de mine si
atata vreme cat veti fi si fara de dubii cu desavarsire
voi continua sa trec
cu caraus si cocoasa cu tot
mugind
prin urechea deja tocita
de drumurile mele
a acului


Cum ar fi oare
sa iesi intr-o zi in ploaie
si sa-ncepi sa tragi in ei
in toti
Nu cumva s-ar scurge inapoi in tine
linistea-ti scalciata pana acum
de dintii trupurilor ce tremura pe rand in aer
s-apoi isi dau duhul ghiftuit de toate durerile tale
in vreme ce ultima suflare le plesneste
slitul
ori sutienele
pavajul, membrele in pozitii de circ
iar moartea, cate un ultim ranjet

Ai putea respira apoi iar
in sfarsit
fara miros tare de cauciuc ars in nari
si fara dungi regulate
sapate adanc in obraz