degeaba in arca

Am facut pace cu moartea
acum umblam alaturea
ea-mi da ordine ca-n armata
eu aterizez pe burta si-mi sfasii sanii si
imi pierd din maruntaie pe drum
luam numai carari de piatra concasata
albiile de rau imi par moi in ultima vreme
Moartea rade
rad si eu inmediat ce da sa ranjeasca
precum copiii cand miros momentul de ingaduinta
al parintelui beat
...ati fi auzit multe povesti cu dinti galbeni
comparatii cu perle putrede...
perlele pot putrezi
...in ochii ftizicilor, de pilda
nimic nu se compara, insa, cu galbenusul asta
rasul mucegait al mortii
prafuieste cand se scutura asupra soldatoilor ei
ne ineaca vesnic cu faina lui
ne lipeste gatlejul deolalta
si ne irita groaznic ochii
Tovarasa mea, moartea, imi stoarce otet pe buze, la rastimpuri!
Ai rade sa stii cat ma bucur atunci
fiindca
mi-e de cumplit de demult sete
fiindca
ma tarasti asa, de ani de zile
6. ca la zaruri.
6. ca-n glumele ce manjesc
Daca as fi murit de gatul unei rulete
daca sfarseam siluita cu un cutit
"la un anumit nivel"
criticii moderni ar fi vazut liricul povestii mele
asa, nu e decat ca m-am impacat cu moartea
mea
doar a mea, stai linistit
bolnavicios de proprie, ca un galci de secol II i.Hr.